Minunile lui Arsenie Boca despre care puțini români știu. Părintele avea darul vindecărilor sufletești și trupești

La mănăstirea Prislop, într-un peisaj de excepție, o cruce simplă de lemn se înalță deasupra unui mormânt acoperit cu flori în permanentă proaspete. Bărbatul înhumat acolo este părintele Arsenie Boca, unul dintre cei mai iubiți duhovnici ai secolului trecut, considerat sfânt de către toate sufletele care au avut șansa să-l întâlnească în timpul vieții. Puternic, de neclintit în credință, a trecut prin deșerturile „roșii” ale ateismului și prin terorile închisorilor comuniste, fără a se abate de la calea dreaptă pe care a urmat-o alături de mulți creștini.

Părintele Arsenie Boca a avut timp pentru toată lumea și nu a respins pe nimeni niciodată. Egumenii mănăstirii au mărturisit de nenumărate ori că: „El s-a pus la nivelul tuturor și le-a vorbit într-o limbă pe care ei o înțeleg personal. Pe de o parte, te-a captivat și te-a sedus, iar pe de altă parte, ți-a cercetat conștiința, a descris propria ta stare spirituală, unde ai fost, cine ai fost și ce ai putea deveni”.

Minunile lui Arsenie Boca despre care puțini români știu. Părintele avea darul vindecărilor sufletești și trupești

Multe mărturii vorbesc despre minunile părintelui, despre puterea vindecătoare a acestuia şi despre modul în care putea vedea în sufletul oamenilor. De la bolnavi de cancer la orbi şi persoane paralitice, toate mărturisirile merg pe ideea că miracolele se săvârșeau prin puterea credinţei. Oamenii au auzit de harul călugărului cu ochi albaștri și au venit în număr mare pentru a primi mângâiere și vindecare duhovnicească. Ce minuni îi sunt atribuite lui Arsenie Boca și despre care puțini români știu.

Vremea se răcește în toată țara, iar ploile se transformă în lapoviță și...

Cristina Demetrescu dezvăluie zodia care își cumpără casă și găsește stabilitate financiară în...

Cât costă o șaorma cu caracatiță în locația lui Pescobar din Londra. Suma ireală pe care a încasat-o în doar două zile de la deschidere

Acest tânăr a comandat o omletă în restaurantul lui Dani Oțil. Când a venit nota de plată, a crezut că este o eroare

Redarea vederii unui orb

Părintele Arsenie Boca i-a redat văzul unui orb, uimind pe toată lumea cu minunea sa, după ce l-a spovedit și l-a împărtășit. La o mare sărbătoare, acesta i-a spus bărbatului nevăzător să iasă din biserică, însă mulțimea spunea că nu va putea, deoarece nu vede. Arsenie Boca le-a zis enoriașilor să-l lase să iasă singur pe ușa bisericii, iar bolnavul când a ajuns acolo și a văzut lumina de afară a zis: „Eu văd!”. Din acel moment, omul și-a recăpătat vederea pentru toată viaţa.

Vindecarea unui paralitic

În lucrarea „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca” , apărută în anul 2008, în colecția Ortopraxia, cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, autorii au scris despre cazul unui om paralizat la pat, care a fost dus cu căruţa la mănăstirea Prislop. Părintele Arsenie Boca i-a zis să coboare din căruţă. Acesta a reușit şi de atunci a mers normal.

Vindecarea unui copil care nu putea să meargă

Preotul hunedorean Oprea Crăciun, din Cinciş, şi el fost deţinut în închisorile regimului comunist, relata, conform cărții citate mai sus, că în anii 1950, un sătean din satul menționat, Ionică Morar, a fost martorul unei vindecări miraculoase. „Când părintele Arsenie a ieşit din biserica Mănăstirii Prislop, toţi oamenii care stăteau jos pe pajişte, lângă izvor, s-au ridicat în picioare să-i sărute mâna părintelui. Doar un copil a rămas jos. Unchiul copilului i-a zis părintelui să-l ierte pe copil că nu s-a ridicat, deoarece nu poate, niciodată nu şi-a putut folosi picioarele. „Ba poate!”, a zis părintele şi a întins mâna copilului. Copilul a prins cu mâna un deget al părintelui şi s-a ridicat în picioare. De atunci nu a mai avut nimic şi a putut să meargă”, spunea preotul din Cinciș.

Vindecarea de cancer a mamei unei starețe

Maica Stareţă Marina Lupou, de la Mănăstirea Bic, judeţul Sălaj, a povestit pentru adevarul.ro, că mama ei suferea de cancer în stadiul terminal, sora ei fiind, de asemenea, bolnavă. Maica a fost nevoită să părăsească mănăstirea Prislop pentru a le fi alături. Într-o zi, când nu era acasă, bătrâna s-a prăbuşit din cauza durerilor, iar sora stareţei nu o putea ajuta. „S-au speriat rău şi au strigat amândouă după părintele Arsenie. Şi atunci, părintele, îmbrăcat în veşminte preoţeşti cu crucea în mână, a zis cuvintele pe care mi le-a zis mie când am plecat din Prislop: „Nu vă fie frică, noi suntem alături de voi”. Şi sora mea a ridicat-o pe mama în pat ca un fulg. Până când am venit eu, părintele nu a mai fost, nu am fost vrednică să-l văd”, a mai adăugat maica Stareță Marina.

Darul vindecării sufletești și trupești a lui Arsenie Boca se arată și după moartea sa

Preotul David Stoica de la Mănăstirea Sadinca, aflat la mormântul de la Prislop, a înțeles puterea de vindecare a duhovnicului Arsenie, chiar şi după ce acesta murise. El a văzut cum o copilă de patru ani venise cu familia la mormântul de la Prislop al părintelui Arsenie. „Nu putea merge pe picioruşe. Era paralizată total. Stăteau cu toţii îngenuncheaţi în jurul mormântului, cu frunţile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toţi, cu ochii închişi. Şi deodată văd copilaşul cum se ridică dintre ei, în picioare. Stătea aşa, cumva speriată, nevenindu-i să creadă că este adevărat. Pe urmă a început să sară într-un picior de parcă voia să se dezmorţească. Pe urmă a făcut câţiva paşi”. Părintele David a mai adăugat că în copilărie se afla la mănăstire şi l-a întâlnit pe Arsenie Boca. A simţit nevoia să îi strângă mâna duhovnicului şi să o aşeze pe creştetul său. „Atunci părintele a spus: Tu vei fi călugăr, te vei numi David şi vei sta sus, într-un vârf de munte. Îţi vei căuta multă vreme calea prin alte locuri, dar până la urmă vei veni să ridici o mănăstire tot aici, în Ardeal, aproape de casă. Acestea s-au întâmplat întocmai”, potrivit stirilekanald.ro.

Extrem de multe ar fi de spus despre ce a făcut Părintele Arsenie Boca în timpul vieții, dar și după ce s-a urcat la Ceruri. De mare preț sunt aceste cuvinte considerate ca testament: „Eu acum nu vă pot ajuta, dar dacă am să plec de aici să ştiţi că v-ajut, numai să veniţi la mine! Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!”.